luni, 18 octombrie 2010
!
Azi vad tot ce e mai urat si rau la mine …vad invidia , vad rautatea , vad nepasarea , delasarea , orgoliul , furia , ambitia prosteasca …vad tot ce ar trebui sa ascund , sa fac uitat , sa schimb , sa corectez. Ma leg de tot si de toate , nimic nu imi da pace si nimic nu e la locul lui. Astazi ma vad mai urata ca niciodata , imi vad ridurile inca neformate , cosurile si grasimea , imi vad fata lipsita de viata si ochii incercanati , imi vad parul ars de atatea falsuri si distrus de atatea perfectionari. Perfectiunea e distrugere. Perfectul nu exista ! exista doar in mintea noastra bolnava ce isi doreste imposiblul. Natura ne desgusta si ne face sa vrem altceva…mereu altceva .
Azi plang pentru o iubire imposibila , pentru o melodie ce nu iese , pentru un suflet care ma iubeste . Azi plang pentru tot ce nu am facut si pentru tot ce nu trebuia sa fac. Azi ma doare durerea lor pe care nu ma vad in stare sa o fac sa dispara , azi regret toate ranile pe care le-am facut si pe care mai mult pun sare decat sa le vindec. Azi vreau sa uit de mine , sa fiu trup si suflet pentru ceilalti . Dar in egoismul meu absolut nu pot face nimic. El e acolo fara cale de eliminarea sau tratare. Ma supune , ma face scalava lui . Ma face sa imi doresc sa imi fie doar mie bine si atat. Cate sentimente intr-o singura zi , cata nefericire in doar cateva ore . Nici soarele nu mai vrea sa pofteasca in dormitorul meu , ascuns de prea multe draperii ale singuratatii si rusinii. Da , azi mi-e rusine de mine si de tot ce reprezint. As vrea sa ma schimb dar nu pot. Asa sunt lasata de natura , de mama mea si tatal meu , de cei care m-au creat si m-au format. Imi pare rau pentru cei care sufera pentru mine , pentru una ca mine. Azi simt ca nu mai am nici un rost in aceasta lume . Maine ar putea sa se schimbe totul…Pana atunci insa mai am cateva ore de frustrare si durere!
duminică, 17 octombrie 2010
Ganduri
Nu am scris nimic de mult dar am fost ocupata cu scoala!:|Nici nu stiu cu ce sa incep...viata ne rezerva multe surprize placute si neplacute in acelasi timp.In ultimul timp am fost tot mai singura,mai abatuta.Mi s-a intamplat multe lucruri la care nu ma asteptam,nu credeam ca va fi asa greu sa ii simt lipsa fratelui,sa nu mai am cu cine sa vorbesc asa des sa ii pot spune tot ce ma doare si ce nu.
Uneori ma intreb de ce viata este asa de grea?dar rareori gasesc raspuns la ceea ce mi se intampla,departe de parinti,de frate,singura intre patru pereti ma tot gandesc ce sens mai are viata asta cruda,oamenii rai din jurul meu sunt tot mai stresati,o agitatie din ce in ce mai mare.
Stiu ca nimeni nu poate intelege ce este in sufletul unei persoane,dar de ce sa nu ajutam pe cei din jur macar cu un sfat daca nu putem mai mult.De ce lumea judeca intotdeauna dupa aparente?doar pentru ca au auzit ceva despre acea persoana...de ce suntem din ce in ce mai rai?de ce nu putem fi mai optimisti si mai increzatori in noi,de ce nu putem avea sentimente doar pentru o singura persoana??intrebari fara raspuns!!!
Stiu melancolia cred ca ne apuca pe toti la un moment dat:d dar poate ca ne face sa vedem lucrurile si sa le acceptam asa cum sunt!
Timpul trece mult mai repede si nu observam cat de frumoasa este viata!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)